Antonimele sunt cuvinte cu formă diferită și înțeles opus. Altfel spus, două sau mai multe cuvinte sunt considerate antonime dacă între sensurile lor există o relație de opoziție.Opoziția sensurilor poate fi totală sau parțială. Atunci când sensurile se exclud reciproc și sunt contradictorii din punct de vedere logic, vorbim de opoziție totală (adevărat ≠ fals; corect ≠ incorect; logc ≠ ilogic, mare ≠ mic; bun ≠ rău). Atunci când între sensurile opuse ale cuvintelor se poate stabili o diferențiere prin gen sau specie (bărbat ≠ femeie; cocoș ≠ găină; domestic ≠ sălbatic; erbivor ≠ carnivor), vorbim de opoziție parțială. Prin urmare, teoretic am putea vorbi de o antonimie totală și parțială (întocmai ca la sinonime și omonime), dar practic (tradițional) antonimele parțiale sunt excluse din categoria antonimelor.
Omonimele sunt cuvinte cu formă identică și înțeles total diferit. Altfel spus, cuvintele identice din punct de vedere sonor și grafic, dar diferite ca sens, sunt omonime.
- lac („apă stătătoare”) ‒ lac („soluție din rășini folosită pentru a proteja unele obiecte”)
- broască („animal amfibiu”) ‒ broască („încuietoarea ușii”)
- război („mașină folosită pentru obținerea țesăturilor) ‒ război („conflict armat”)
- bancă („scaun lung pentru mai multe persoane”) ‒ bancă („instituție financiară”)
O particularitate importantă a omonimelor este că sensul cuvintelor nu poate fi dedus decât în contexte diferite. Exemplul următor ilustrează perfect legătura dintre înțelegerea cuvintelor omonime și contextul în care apar.
Dacă este vie / Să-i spui să vie / La noi la vie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu